(da play si citeste)
E perioada asta a anului care pentru mine nu reprezinta nimic. De fapt, ca sa nu neg negatia, afirma urmatoarea: sarbatorile de iarna inseamna nimic. E inca o perioada a anului in care sa iti dai seama ca nu ai suficienti prieteni, ca trebuie sa faci cadouri diversilor oameni care inca au spiritul craciunului si la care tii (oameni cu care te-ai obisnuit si care iti fac ziua mai buna cand sunt prin preajma).
Cu mațul burdușit de carnaturi si alte porcarii, cu creierul aburit de-atatea tipuri de vapori de alcool, cu gandirea afectata de atatea zeci de colinde, cu toate astea scriu ultimul post pe anul asta ca sa multumesc celor care au fost alaturi de mine si m-au ajutat fix cand imi crăpa măseaua.
Nu o sa fac o ierarhie in ordinea numerelor de pe tricou, dar, daca veti citi vreodata, voi, oameni buni, mi-ati pus mana rece pe frunte cand imi venea sa borasc de draci, mi-ati dat de baut cand n-aveam niciun ban in buzunar si eram cătrănit, ati scos o tigara si mi-ati intins-o cand am avut mai mare nevoie de ea, ati impartit mancarea cu mine si mi-ati aratat ca lumea mea colorata de-o conserva de pate e o imagine falsa si monocroma. Pe langa voi se adauga cei care mi-au oferit hrana sufleteasca si prietenia lor imaculata. Voua, tuturor, va multumesc.
S-aveti masa plina, colesterol mare si pile laurgente. Aleluia!
